miercuri, 24 octombrie 2012

Chişinăul pietonal

Câteva observaţii (mai curând impresii), cu referire la schimbarea la faţă a centrului capitalei noastre, prin care trece în ultima vreme. Detaliile, care la prima vedere par mărunte, schimbă radical şi dispoziţia trecătorului, şi atmosfera de ansamblu, în general. Am trecut aproximativ de zece ori pe lângă tabla de şah de lângă catedrală. De fiecare dată tabla oferă privelişte câtorva zeci de oameni, de fiecare dată poţi observa privirile captive ale celor care joaca, ale celor care îşi aşteaptă rândul, şi ale celor care pur şi simplu privesc. O singură dată, pe la 8 dimineaţa, tabla era pustie, piesele stăteau cuminţi, aranjate la locul lor. Pălită de razele răsăritului tabla de şah se priveşte magnific în contrastul ecleziastic. Tot mai multă lume poate fi observată prin centru, pe biciclete verzi (nu ştiu dacă le-a sporit numărul), acelea care pot fi inchiriate gratis în parcul Puşkin. Este un lucru total nou, adus de luna iunie, într-o capitală unde este periculos să laşi o bicicletă parcată, legată cu lanţ şi lacăt, în faţa unui magazin. Se fură – prietenii ştiu de ce. Mai nou, porţiunea pietonală dintre Puşkin şi Alecsandri, a fost pentru mine o surpriză, pe cât de frumoasă, pe atât de neaşteptată. Au fost multe discuţii în Consiliul Municipal, cu referire la posibilitatea, avantajele şi dezavantajele creării unei astfel de zone şi, în pofida lungilor polemici dintre reprezentanţii diferitor partide, care nu păreau să ducă la vreun rezultat, proiectul a fost pus în aplicare. Acesta trezeşte controverse între şoferii pe de o parte a baricadelor şi pietonii pe cealaltă. Acestea pot dispărea dacă şoferii o să înţeleagă că ei sunt şi pietoni (şi că ei pot avea minunatul privilegiu de a fi) şi dacă ambuteiajele pe străzile adiacente zonei pietonale pot fi reduse prin eliberarea totală carosabilului de maşinile parcate. Referitor la parcări, un prieten recent venit din Germania, povestea cum lucrează sistemul de parcări la ei: fiecare automobil poate fi parcat doar în zonele permise de un certificat special, care se lipeşte pe parbriz. Ca să parchezi în faţa propriei case trebuie să ai cel puţin categoria de bază de parcare, iar ca să parchezi undeva în centrul oraşului, trebuie sa pozezi o altă categorie, evident, mai scumpă. Ca rezultat, au de câştigat toţi: transportul public devine mai popular, arterele – mai libere, şoferii – mai resposabili, cei privilegiaţi plătesc mai mult. Sursa: www.castravet.com

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu